Despre carte: 2001 / „...Timosha a fost uluit. Prinzând raftul cu mâna și privind în jos încurcat, stătea pe bancă nemișcat, ca o statuie, nici viu, nici moartă. O rază de soare, care cădea într-o dungă strălucitoare de la fereastră, s-a jucat pe fragmentele unei cupe sparte, iar Timoșa, fermecat, nu și-a putut lua ochii de la aceste fragmente care sclipeau pe podeaua întunecată și crăpată.…»